Pop, mint populizmus.
Készül az Oktatási Paktum. Az államfő kezdeményezte, s ettől mindenki görcsbe rándult. Több mint két hete zajlik egy három oldalas szöveg egyeztetése az elnöki hivatal és a politikai pártok képviselői között. A paktum egy megfelelő oktatási rendszer működésének alapelveit tartalmazná. A vita látszólag az alapelvekről szól, valóban pedig különböző paranoiák egymásnakfeszüléséről van szó. Fontosabb tartalmi kérdésekről kedden délután egy óra alatt megegyeztünk, ahhoz képest a megbeszélés négy és fél órát tartott, mert mindenki meg akart győződni arról, hogy ebből egyik szereplő sem nyer nagyobb politikai tőkét, mint a másik. A konszenzus új, a bizalmatlanság a régi. Ismétlem: a paktum szövege jó. A kisebbségi oktatás kérdésében fontos garanciákat tartalmaz, és az általunk folyton hangoztatott alapelvek is mind bekerültek (autonómia, decentralizáció, esélyegyenlőség, nondiszkrimináció, sőt még a román nyelv sajátos módon való oktatása a kisebbségiek számára is stb). Csakhogy ennek a paktumnak az időzítése minden jó szándékot meghiúsíthat. Választási év van, a tanügyminiszter már beiindította az általa kisajátított új tanügyi törvénycsomag kidolgozását, már a közvita is lejárt. Igen ám, de nem tudom, mit akar a miniszter kezdeni a reformcsomagjával, ha a kormányának nincs parlamenti többsége. Nem kockázat, hanem ostobaság lenne a jelenlegi parlamenti erőviszonyok között egy ilyen fontos törvénycsomagot kigittelni. Ma senki nem tudhatja, hogy egy parlament elé kerülő törvénytervezet milyen formában kerül elfogadásra. A populizmus rulez! Ez egyébként érvényes a tegnap megszavazott választási törvényre is. Az egyéni körzetes választási rendszer szorgalmazói már fogják is a fejüket, mert gőzük nincs arról, hogyan fog kinézni a parlament az idei választások után. Az RMDSZ tartózkodott. Ez volt a legtöbb, amit tehetett egy ilyen öngyilkos populista merénylettel szemben. A libik és a pészédé orosz rulettet játszanak – tulajdonképpen a pédé is. Egyedül az államelnöknek lesz megfelelő egy olyan szedett-vettet parlament, amely a politikai pártok által ellenőrízhetetlen, és színvonalában a jelenleginél is sokkal gyengébb lesz.
No, ilyen politikai kontextusban az Oktatási Paktummal kapcsolatos konzultálás is nagyon hamar olyan meddő vitába fulladt, hogy hol írják alá, X nem jön Cotrocenibe, Y nem megy az Egyetemi Könyvtárba, vagy az Akadémiára, Z menne a Cismigiu Parkba is, mi is aláírnánk már végre, ha mindenkinek megfelel akár a Bolyai Farkas Líceumban is, no de ezen ne múljon.
Boc azzal henceg, hogy ha minden parlamenti párt (a PRM-t leszámítva) aláírja, akkor utólag senki nem pofázhat. Ezzel csak az a gondom, hogy én már láttam a kisebbségi törvényen négy pártvezér áldását, többek közt a Bocét is, és azóta sincs törvény, de van pofázás.

Íme a paktum:

PACTUL NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE

Conştienţi de faptul că România se confruntă cu riscuri majore pe termen lung, întrucât sistemele sale de educaţie şi de cercetare înregistrează decalaje semnificative faţă de standardele, practicile şi rezultatele din ţările Uniunii Europene, ţări în care cunoaşterea a devenit resursa cea mai importantă a dezvoltării economico-sociale şi personale,
Preocupaţi de perspectiva ca decalajul faţă de ţările membre ale Uniunii Europene să crească,
Îngrijoraţi de posibilitatea ca generaţiile viitoare să fie la maturitate din ce în ce mai puţin competitive pe piaţa muncii şi tot mai puţin pricepute în gestionarea vieţii personale printr-o învăţare pe tot parcursul vieţii,
Convinşi că, fără o intervenţie decisă şi coerentă, fără un efort permanent, real şi susţinut al instituţiilor responsabile, riscăm ca economia să stagneze, ca dependenţa noastră de inovaţiile venite din afară să sporească, iar democraţia să funcţioneze cu sincope,
În acord cu responsabilităţile României care decurg din „Agenda Lisabona”, privind creşterea competitivitatii economice,

Noi, reprezentanţii partidelor politice parlamentare, ai instituţiilor şi organizaţiilor subsemnate, ne angajăm solemn ca, în toate acţiunile noastre viitoare referitoare la educaţia naţională, să urmărim atingerea următoarelor OBIECTIVE:

1. Modernizarea sistemului şi a instituţiilor de educaţie în perioada 2008-2013, astfel încât peste şase ani şcoala românească să fie competitivă pe plan european şi global. Ne angajăm să refuzăm improvizaţiile şi să asigurăm modernizarea sistemului de educaţie cu responsabilitate, pentru a da coerenţă parcursurilor şi opţiunilor individuale, în particular printr-o schimbare curriculară substanţială, care să fie orientată de competenţele-cheie ce trebuie dobândite în şcoală. Aceste competenţe trebuie să fie clar determinate pentru fiecare nivel de studiu şi compatibile cu cerinţele noii economii a cunoasterii. Schimbarea curriculară se cuvine întemeiată pe o analiză amănunţită şi să fie însoţită de o strategie de implementare riguroasă.
2. Asigurarea în perioda 2008-2013, din alocarea bugetară anuală, a minimum 6% din PIB pentru educaţie şi a minimum 1% pentru cercetare, pentru a aşeza sistemele de educaţie şi de cercetare pe o temelie financiară solidă, pe durată medie şi lungă. Garantăm familiilor, elevilor şi profesorilor că regulile sistemului de educaţie nu se vor schimba de la an la an, că acesta va fi finanţat constant în funcţie de obiective clare şi asumate transparent, de rezultate şi indicatori de performanţă stabiliţi clar şi distinct pentru fiecare nivel de educaţie. Garantăm, de asemenea, depolitizarea şi profesionalizarea managementului instituţiilor de educaţie şi de cercetare.
3. Transformarea educaţiei timpurii într-un bun public, realizarea unei educaţii şcolare obligatorii de 10 ani şi garantarea unui acces neîngrădit la educaţie gratuită până la absolvirea liceului. Doar în acest fel România se poate racorda la societatea cunoaşterii, pregătind generaţiile succesive din şcoli şi licee pentru a beneficia din plin de Procesul Bologna, adoptat deja în Universităţile de la noi.
4. Descentralizarea comprehensivă – financiară, curriculară şi de resurse umane -, adaptarea curriculumului la nevoile specifice dezvoltarii personale, la cerinţele pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii. Acestea asigură condiţiile pentru ca părinţii, autorităţile locale şi societatea civilă să devină parteneri responsabili ai formării viitoarelor generaţii de elevi, astfel încât şcoala să fie plasată în centrul vieţii comunităţii şi să răspundă nevoilor de dezvoltare a acesteia. Garantăm autonomia instituţiilor de învăţământ susţinute de comunităţile locale, dacă ele produc egalitate de şanse. Susţinem calitatea educaţiei, indiferent de forma de capital, public sau privat, al furnizorului de educaţie.
5. Adoptarea principiului “finanţarea urmează elevul/prescolarul” în învăţământul preuniversitar, respectiv a principiului “finanţării multianuale, pe cicluri şi programe de studii şi pe proiecte” în învăţământul universitar. Întrucât finanţarea urmează elevul, şcolile mai bune vor avea căutare, iar cele care n-au performanţă vor fi obligate să se redreseze. Prin finanţarea pe bază de proiecte, programe şi cicluri de studii, se va produce diferenţierea Universităţilor. Plecând de la un sistem transparent şi coerent de indicatori de referinţă, ca bază a finanţării, susţinem ierarhizarea, cât mai curând posibil, a Universităţilor, diferenţierea acestora în Universităţi centrate pe studii de licenţă, Universităţi care vor organiza studii de licenţă şi masterat, ca şi Universităţi centrate pe studii doctorale şi cercetare.
6. Adoptarea unei carte a drepturilor şi libertăţilor in educaţie, care să garanteze accesul la o educaţie de calitate. Învăţământul românesc nu are nevoie doar de un statut al personalului didactic, ci şi de un statut al elevului şi al studentului. Activitatea profesorilor, precum şi angajarea părinţilor ca parteneri ai sistemului educativ trebuie să se înscrie în acest cadru oferit de drepturile şi libertăţile elevilor şi studenţilor.
7. Definirea unor arii de educaţie prioritară, pentru a depăşi decalajul care separă în mod dramatic mediul rural de cel urban sau diferite categorii sociale de cetăţeni din România. Principiul solidarităţii impune societăţii un efort suplimentar acolo unde există diferenţieri, discriminări sau decalaje care tind să excludă, să marginalizeze sau să dezavantajeze pe unii dintre semenii noştri. Indiferent de originea etnică, de tipul de dizabilităţi, de locul în care s-au născut, de resursele de care dispun familiile din care provin, elevii şi studenţii din România trebuie să beneficieze de aceleaşi oportunităţi de învăţare. Şcoala trebuie să creeze în continuare egalitate civică şi şanse egale, nicidecum discriminare şi inechitate. Acest principiu va fi aplicat în comunităţile locale, inclusiv în cele în care învăţământul se desfăşoară în limbile minorităţilor etnice. În particular, va fi sprijinită învăţarea limbii române de către copiii care provin din rândurile minorităţilor naţionale.
8. Educaţia permanentă va deveni baza sistemului educaţional din România şi va fi extinsă astfel încât până în 2013 să includă anual cel puţin 12% din forţa de muncă activă a ţării. Baza legislativă a educaţiei va fi reconstruită în mod corespunzător. Resursele vor fi în aceeaşi măsură publice şi private, fiscalitatea va fi astfel adaptată încât să stimuleze investiţiile personale şi corporatiste în formarea pe tot parcursul vieţii. Programele de formare continuă vor fi consacrate în variante inovative şi atractive printr-un sistem de evaluare, selecţie şi premiere publică. Până în 2013 va fi finalizat Cadrul Naţional al Calificărilor, compatibil cu cel european.
Prevederile Pactului se aplică în mod nediscriminatoriu învăţământului în limba română, în limbile minorităţilor naţionale şi în limbi de circulaţie internaţională.
Iniţiatorii Pactului vor desemna o comisie care să monitorizeze realizarea acestuia şi să prezinte anual în Parlament un Raport privind progresele în realizarea obiectivelor sus-menţionate. Raportul va fi supus dezbaterii publice.
Aceste opt obiective vor fi reperele elaborării, în maximum 18 luni, a unei strategii coerente şi unitare privind sistemul şi instituţiile de educaţie.

Elküldve: 2008. március 5., 19:56-kor. A válaszokat követheti RSS 2.0-vel. Itt hozzászólhat.